Cerul si stelele
Ursici este un sat de munte, mai sus de Valea Luncanilor. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa treci peste dealuri si paduri si sa urci neabatut pana cand ti se deschide in fata un platou urias, marginit de dealuri si munti. Acolo e ca si cum ai fi deasupra lumii. Mai sus de Ursici nu se afla decat cerul si stelele. Si poate visele oamenilor care traiesc in case izolate, departate una de alta, imprastiate printre paduri.
*
Am ajuns in sat la vremea amiezii si, pana sa vedem vreun chip omenesc, ne-au intampinat cu mare bucurie doi dulai uriasi, care dormeau in curtea scolii. Erau tare prietenosi si am vazut ca le parea bine sa vada oameni straini pe langa ei. Dulaii ne-au condus, peste un deal si-o vale, la cea mai apropiata casa. Casa lui Ion si a Luciei Rambetea, pe care i-am gasit trebaluind prin gospodarie. Ea, la straturile de zarzavaturi, el, cioplind niste lemne sub un prun. Intr-o parte a gradinii pasteau niste cai, dincolo de ciresii plini de rod de la marginea curtii, erau vacile si cativa magarusi... "Traiti in rai!", le-am spus gazdelor, cu entuziasmul oraseanului coplesit de maretia naturii, de linistea si pacea pe care nu le intalneste in lumea cea mare. "O fi rai, doamna, dar nu pentru oameni, nu pentru noi."
Vorbele femeii au cazut reci intre noi si in tacerea care s-a lasat s-au auzit o vreme numai pasarile cerului, cantand in toate felurile. Apoi ea a inceput sa povesteasca, barbatul ei s-a intors la treburile lui si eu am ascultat-o, asezata in iarba, langa cei doi caini uriasi.
Mireasa dintre stanci
Lucia Rambetea nu este din Ursici, s-a nascut in alt sat, Fizesti, sat "bogat, ca are drum de masini si curent electric". Era cea mai mare dintre copii in familia ei si cand a venit vremea maritisului, dupa cum e obiceiul, a trebuit sa-si urmeze barbatul. "Cum lasi tu casa cu curent, cum te du
