Nu întâmplător se spune că numărul de toalete publice per cap de locuitor reflectă gradul de civilizaţie al unei comunităţi. Conform unui studiu realizat de societatea British Charity WaterAid despre situaţia toaletelor publice din mai multe ţări ale lumii, România a reuşit „performanţa” de a intra în topul ruşinii mondiale, fiind cotată la acelaşi nivel cu state precum Etiopia, India sau Maroc. Nu mă surprinde deloc această clasare alături de ţările lumii a treia, având în vedere că aproximativ 55% din populaţia României este văduvită de luxul de a avea apă curentă şi canalizare în casă.
Şi la Târgu-Mureş, ca şi în celelalte oraşe ale ţării, situaţia vespasianelor din spaţiile publice este dezastruoasă şi nimeni nu pare dispus să facă ceva pentru remedierea situaţiei. Am avut o campanie electorală bogată în promisiuni, în care candidaţii la conducerea oraşului s-au bătut care mai de care cu pumnii în piept că e cel mai bun. Am auzit tot felul de proiecte, unele de domeniul SF-ului, începând cu telegondole, parcări suspendate, cartiere rezidenţiale, şosele ocolitoare şi alte construcţii măreţe. Nu-mi amintesc ca cineva să fi abordat cu seriozitate problema toaletelor publice.
Să te ferească o urgenţă oriunde te-ai afla în oraş pentru că ai de căutat mult şi bine ca să găseşti un WC public. Vei găsi în schimb, la tot pasul, baruri, restaurante şi magazine, unele dintre acestea construite chiar în locul izbăvitoarelor toalete. Iar dacă ai norocul să găseşti vreuna deschisă îţi trebuie o oarecare doză de inconştienţă să intri, deoarece condiţiile igienice lasă serios de dorit. Nu întâmplător hepatita A rămâne boala cea mai răspândită în mediile aglomerate din România.
Un exemplu de crasă nepăsare din partea autorităţilor îl găsim pe malul râului Mureş, în vecinătatea complexulului de Agrement Week-end. Deşi au construit trotuare şi bănci, edilii n-au
