Un sondaj IMAS, preocupat de topurile partidelor şi ale politicienilor, a pus în discuţie şi direcţia în care merg lucrurile în România. Răspunsurile: 50% – direcţie greşită; 43% – direcţie bună; 7% – indecizie. Dar nu cumva întrebarea e derutantă? Pentru că nu ştim dacă se referă la viaţa politică, la economie, la nivelul de trai, la starea morală a societăţii sau la toate laolaltă.
Un sondaj IMAS, preocupat de topurile partidelor şi ale politicienilor, a pus în discuţie şi direcţia în care merg lucrurile în România. Răspunsurile: 50% – direcţie greşită; 43% – direcţie bună; 7% – indecizie. Dar nu cumva întrebarea e derutantă? Pentru că nu ştim dacă se referă la viaţa politică, la economie, la nivelul de trai, la starea morală a societăţii sau la toate laolaltă.
Populaţia nu analizează. Dacă 50% dintre oameni simt că le merge rău, au răspuns desigur că lucrurile în România merg rău. Sondajele măsoară doar simţirea colectivă.
Probabil că, fiind vorba despre măsurarea sentimentelor şi resentimentelor, contează şi timpul în care s-a făcut sondajul. Într-un moment în care se scumpesc gazele, electricitatea şi alimentele, iar turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale suflă în pînzele inflaţiei, răspunsurile date sînt fireşti. Căci, în proporţie considerabilă, simţirea colectivă e dominată de o stare de îngrijorare accentuată.
După decembrie ’89, cînd românii au început să năzuiască la o bunăstare imposibilă, născută din închipuiri, dar visul lor a fost năruit de viaţa care a curs pe făgaşul ei real, subiectivismul domină atît speranţele, cît şi dezamăgirile. Şi cum populaţia, în loc de bunăstare, s-a ales mult timp numai cu inflaţie şi cu scăderea nivelului de trai, sondajele au surprins starea de spirit creată de această realitate. Românii au dat uitării cozile de la magazinele alimentare, frigul din