Mircea Mihăieş: „În visele sale tulburi - amestec de coşmar şi iluzii prosteşti - Năstase ştie totuşi ce vrea“.

Înfricoşat de moarte c-ar putea ajunge în „adăposturile atomice“ Rahova sau Jilava, Adrian Năstase lucrează în disperare la scenarii menite să-i scape pielea. De câteva săptămâni, a declanşat „operaţiunea victimizarea“. Dacă ea a funcţionat în cazul Oprescu, de ce n-ar merge şi cu el?! Ideea vine ca o mănuşă laşităţii multilateral dezvoltate a individului. Bun psiholog, el ştie că românul e sentimental şi-l cumperi cu două lacrimi de crocodil şi-o clipire şăgalnică din ochi. Pentru asta, trebuia să demonstreze că e o victimă a justiţiei mânată cu biciul de Traian Băsescu. Ceea ce, pentru proşti, aproape c-a reuşit. Cel puţin pentru proştii convocaţi la televiziuni să pună pe portativ miorlăiturile ofensate ale fostului Bombonel.

În logica strâmbă a năimiţilor, nu contează că problemele lui Năstase sunt mai vechi decât mandatul prezidenţial actual. La „antene“ şi „realităţi“, important e să arunci cu zoaie în Băsescu, chiar dacă el n-a făcut decât să reamintească periodic de existenţa unor dosare blocate pe traseul DNA - tribunal. Nu văd cum un om, fie el preşedinte de stat, ar fi putut să plăsmuiască informaţiile din documentul trimis spre avizare parlamentului. Acolo e vorba de date, persoane şi acţiuni a căror realitate n-a contestat-o, deocamdată, nimeni. Singura problemă de lămurit e încadrarea lor juridică. Întrebarea elementară - „e vorba sau nu de infracţiuni?“ - nu şi-o pune, în presă şi la televiziuni, nimeni. E cu atât mai absurdă insistenţa „nevinovatului“ Năstase de a se ţine departe de judecători, singurii care i-ar putea reda liniştea.

Simţind c-a marcat, cu sprijinul profesioniştilor de două parale din Comisia juridică, un punct, Năstase joacă puternic la cacealma. Aşa a ajuns să-şi anunţe, luându-şi prin