Sloganul se adreseaza individului "stupid", celui ce inghite tot ce i se ofera, mai ales daca produsul e bine ambalat si usor de retinut. Unde incepe propaganda glauque se sfirseste civilizatia. Iar abuzul de propaganda marcheaza criza sociala, imbolnavirea democratiei. Am vazut asta in timpul recentei campanii electorale. Pe Jean Leon Beauvois, profesor de psihologie sociala la Nisa, l-am intilnit de citeva ori, ultima data cind a venit la Iasi sa prospecteze terenul pentru Congresul European de Psihologie Sociala (care va avea loc la sfirsitul lui august). E un personaj pitoresc, iar cartile lui sint scrise intr-o maniera personala, deloc conventionala, cum sint majoritatea acestor productii stiintifice. Fie ca se ocupa de normativitatea credintelor, de internalizarea normelor sociale sau de manipularea oamenilor, are totdeauna ceva special in ceea ce scrie. Tratatul sau de "servitute liberala", propunind o analiza a procesului de supunere, poate fi folosit si pentru diagnosticarea contextului nostru. Intr-o atmosfera de "liberalism" se produce persuasiunea desfrinata asupra individului lipsit de aparare in fata asaltului mediatic. Intr-un volum colectiv recent de psihologie politica, publicat la noi, textul lui Beauvois despre propaganda glauqueeste tradus propaganda dubioasa. Sensul originar al cuvintului glauqueeste acela de verde-gri, culoarea apei de mare.Mai degraba lugubru, sordid, mizer. O atmosfera glauque inseamna o atmosfera sinistra, penibila, care inspira un sentiment dezagreabil, o indispozitie. O ambianta dubioasa, opusul lui clar, transparent, bleu-ciel. Traducerea nu e departe de sensul originar, vrea sa insemne propagandele netransparente, ascunse, mocirloase, viscoase. Te cutremuri cind il pronunti si se face pielea ca de gaina. Termenul propaganda are deja un aer suspect; cind mai spui ca e si glauque, atunci adjectivul dubios e inca elegant. Cu