În Alicante, "butoiul cu pulbere" pe care stau autohtonii şi ţiganii români stabiliţi în cartierul Juan XXIII este pe cale să explodeze. Oficial, este linişte. În schimb, în şoaptă,
În Alicante, "butoiul cu pulbere" pe care stau autohtonii şi ţiganii români stabiliţi în cartierul Juan XXIII este pe cale să explodeze. Oficial, este linişte. În schimb, în şoaptă, la fiecare colţ de stradă, locuitorii admit că răbdarea lor este pe sfârşite.
Ţiganii români, mânaţi de căldura din apartamente, ies în fiecare seară în stradă, pe la ora 19.00. Întind pături, saltele, scaune şi mese şi stau până târziu în noapte. Vecinii spun că ceea ce îi deranjează cel mai tare este mizeria pe care aceştia o lasă în urmă: resturi de mâncare, sticle, pungi, cutii de bere, coji de seminţe. Deşi poliţiştii au fost chemaţi de câteva ori, ţiganii revin în stradă.
Primul semn de revoltă al autohtonilor împotriva altor obiceiuri ale ţiganilor români este refuzul unor comercianţi de a-i primi pe "anumiţi vecini" în magazine sau pe terase. Unii dintre spanioli au afirmat că grupuri întregi de ţigani au venit la terase pentru a viziona meciuri de fotbal, însă nu au consumat nimic.
Alţii spun că numeroase femei cu fuste lungi, împreună cu mulţi copii, intră in magazine şi fură tot ce prind: legume, fructe, fără prea mare jenă. La toate acestea se adaugă scandalul pe care îl fac noaptea, când se strâng în grupuri, iar locatarii care "îndrăznesc" să îi deranjeze din activităţile lor au parte de înjurături, urletele şi ameninţări.
