Po este un urs panda cu burta cat un balon, care, in loc sa viseze taietei, asa cum spera tatal sau – proprietar de restaurant -, viseaza maestri kung fu. Ideea e simpla si veche: esti ceea ce vrei sa fii, esti propriul tau erou tralala – dar e livrata intr-un ambalaj care fosneste la fiecare miscare elastica a eroilor. Cand nu plezneste sub picioarele „flacide” ale eroului.

Ma rog, elastic e si Po, doar ca in inertia de dinaintea aflarii Prevestirii, el se rezuma la a visa cu ochii inchisi sau deschisi si la a se manifesta ca un fan sadea al kung fu-ului. Filmul de animatie produs de DreamWorks, lansat la Cannes in luna mai si de vineri, 4 iulie si in Romania, are cateva atuuri pentru care merita si banii, si timpul. In primul rand, are un erou pe care nu poti sa nu-l placi atata vreme cat e uman pana in adancurile osanzei.

Po e un mare mancacios, e jovial, bun la suflet si rezistent ca un taur – dar fara a se incrancena. Pornind de la aceste trasaturi, povestea se construieste ca una clasica pentru un film de animatie (urmeaza-ti visul, poti deveni bucatar chiar daca esti sobolan, poti ajunge in lumea oamenilor chiar de esti albina etc. etc), dar mentine in permanenta un suras autoironic pe buze.

„Kung Fu Panda” e serios si e in acelasi timp satiric cu stilul serios-initiatic- new age-ist de buzunar. Replicilor de genul „Nimic nu e intamplator”, repetate de un maestru (pe nume Oogway), care e o broasca testoasa cu buzele cat pumnul (pentru ca e batrana si n-are proteza), filmul regizat de John Stevenson si Mark Osborne le pune in fata imaginea terre-à-terre a lui Po, care, iata, poate deveni Maestru Dragon, The Chosen One atata vreme cat crede ca poate si care il va sili pe Maestrul Shifu sa-si reevalueze sistemul de antrenament, adaptandu-l la realitate. Lui Po ii place sa bage in el pesmeti si fursecuri? Va fi motivat sa se ant