„Sunt oameni care ne-au înţeles, pur şi simplu, indiferent ce am spus sau ce am făcut, fără să aibă pretenţii, fără să se supere, fără să aştepte ceva în schimb. Sunt oameni pe care nu i-am văzut în viaţa noastră şi pe care, probabil, nici nu-i vom vedea vreodată, şi care ne-au ajutat necondiţionat“, a spus Cristina, soţia lui Mihai, vorbind despre situaţia prin care trece proaspăt formata familie Paloş.Pe Mihai l-am lăsat ultima dată în faţa altarului, cununându-se după datina creştină. Ar fi trebuit să urmeze apoi măcar o săptămână de miere, dar, în loc de câteva zile liniştite şi fericite, a avut parte de analize şi puncţii. Cu doar două zile înainte de nuntă, temperatura corpului slăbit de leucemie a început să crească din nou. „Mi-a fost bine cinci luni, n-am avut nimic, nu m-am simţit rău, iar apoi, m-a luat deodată. În dimineaţa nunţii, am fost la spital pentru perfuzii, iar seara, pe la 10.00, m-am întors iar“, spune Mihai în timp ce se şterge cu prosopul. E foarte cald în casă. Transpiră des şi îşi schimbă maiourile la mai puţin de o jumătate de oră. În ultimele săptămâni a ajuns de două ori la Bucureşti. Imediat după nuntă, chiar de marţi, valorile hemoglobinei, leucocitelor şi trombocitelor au scăzut, aşa că internarea era inevitabilă. Câteva zile mai târziu, la Bucureşti, i s-au făcut puncţii, iar în lichidul rahidian i s-au descoperit nişte elemenţi. „N-aveau ce să caute. Dar aşa e boala. Pot apărea tot felul de complicaţii oricând, pentru că sistemul imunitar e la pământ“, adaugă tânărul.

Banii se strâng greu Cât e ziua de lungă încearcă să-şi facă de lucru. Iese din casă, se plimbă, priveşte la televizor şi se odihneşte de câte ori trupul îi cere. Nu i se poate împotrivi prea mult. Imunitatea este zero şi fiecare microb sau virus îl poate băga din nou în spital. „În starea asta, mă poate afecta orice, iar eu sunt legat de mâini şi de picioa