Traian Basescu trebuie sa-si fi dat seama ca PD-L nu va putea si, probabil, nici nu prea vrea sa guverneze singur, adica nu se va apropia la parlamentare de scor peste 40 la suta.

O fi inteles si ca extragerea din PSD a grupului de la Cluj nu are cum sa-i aduca procentele salvatoare, iar experienta PLD trebuie sa-i fi aratat ca ruperea unei noi aripi din PNL nu inseamna obligatoriu si ruperea elctoratului aferent.

Asadar, presedintele ar putea fi in situatia in care sa abandoneze planul A, in virtutea caruia a actionat pana acum. Dincolo de obligatoria analiza a acestui esec ar fi de asteptat ca Traian Basescu sa scoata sertar planul B.

Care plan B? Ma tem foarte tare ca presedintele nu are un astfel de plan B, si daca suspiciunea mea se adevereste eroarea este ucigatoare pentru un politician si un joc politic la un nivel atat de inalt. Inexistenta acestui plan B ar putea reprezenta de fapt adevarata limita a lui Traian Basescu pe care daca nu si-o constientizeaza rapid, n-are nicio sansa sa si-o depaseasca.

La volanul buldozerului, pe drumul iadului

Eu cred ca premisele de la care a plecat Traian Basescu la inceputul mandatului sau au fost in cea mai mare parte corecte. El s-a declarat inca din campania electorala un presedinte jucator si a fost votat ca atare.

Dupa alegere, Traian Basescu a fost consecvent cu sine insusi si cu portretul din campanie, incercand sa puna in aplicare un program centrat pe anticoruptie si reforma clasei politice.

Era normal sa reactioneze in momentul in care a considerat ca forta poltica pe care o adusese la putere (vrem, nu vrem acesta este adevarul) a derapat de la acest program.

De altfel multe dintre reprosurile facute premierului Calin Popescu Tariceanu s-au adeverit macar partial. Era normal ca presedintele sa incerce sa creeze o constr