Dupa ce am discutat in privat si in contradictoriu vreo cateva zile pe marginea initiativei Ghise-Funar, am decis cu Iulian sa iesim sa discutam in public. De unde si “leapsa”. Dilema lui Comanescu este cum protejam publicul de stirile morbide, iar eu cred ca formularea suporta imbunatatiri, scrie Ioana Avadani, pe blogul ei.
Aici, niste idei principale:
foma si continutul unui produs editorial este apanajul autorului (individual sau colectiv) al acelui produs; legea nu poate impune astfel de decizii decat daca isi asuma conditia de cenzuralegea stabileste ce este interzis si, pe cale de consecinta, ce este permis, nu ce este moral/moral, sanatos/nesanatos, bine/rau de bun gust/kitschlegea nu poate proteja un adult in deplinatatea facultatilor sale mintale de preferintele sale, atata timp cat ele se mentin in limitele legalitatii“protejarea publicului” general este un concept relativ nou, de sorginte franceza (daca nu ma insel). Pana acum, protectia se indrepta spre categoriile vulnerabile (minorii)liberatea de exprimare acopera si formele care socheaza si care sunt mai putin bine primite de public (zice Curtea Europeana a Drepturilor Omului).
Comenteaza pe Blog de dat cu capul. Dupa ce am discutat in privat si in contradictoriu vreo cateva zile pe marginea initiativei Ghise-Funar, am decis cu Iulian sa iesim sa discutam in public. De unde si “leapsa”. Dilema lui Comanescu este cum protejam publicul de stirile morbide, iar eu cred ca formularea suporta imbunatatiri, scrie Ioana Avadani, pe blogul ei.
Aici, niste idei principale:
foma si continutul unui produs editorial este apanajul autorului (individual sau colectiv) al acelui produs; legea nu poate impune astfel de decizii decat daca isi asuma conditia de cenzuralegea stabileste ce este interzis si, pe cale de consecinta, ce este permis, nu ce este moral/moral,
