PSD a avut mereu un complex de inferioritate in Transilvania, unde alegatorii au fost mai circumspecti fata de promisiunile bunastarii facute din patru in patru ani de partidul domnului Iliescu, unde mita electorala este practicata cu unele precautii, unde ideologia capitalista a avut de la inceput mai multi sustinatori. Desi au pierdut in mod succesiv alegerile in judetele ardelene, fruntasii social-democrati nu au gandit proiecte separate pentru Transilvania, neintelegand de ce discursul care aduce voturi in sudul si estul tarii nu are efect in vest, neintelegand de ce traditionala baroniada nu face prozeliti pe scara larga si in aceasta zona, neintelegand de ce ar trebui sa gadile orgoliul unor provinciali cu pretentii de superioritate si nostalgii imperiale.

O data cu deschiderea granitelor dupa 1989, oamenii de aici au plecat sa munceasca in Ungaria, Austria, Germania, intorcandu-se mereu acasa cu bani mai multi, cu dorinte mai mari, dar si cu povesti despre tari in care legile functioneaza fara exceptii, birocratia este pusa in slujba cetateanului, iar politica nu este facuta doar in favoarea unor grupuri de interese. Modelele pe care le aveau ardelenii se potriveau mai putin cu optiunile stangii postcomuniste si mai mult cu proiectele dreptei anticomuniste. Intre timp, aceasta falie a fost depasita, dar prejudecatile celor din vestul tarii fata de PSD s-au pastrat. Dancu insusi povesteste ca acum 10 ani, cand Ioan Rus – devenit ulterior liderul grupului de la Cluj – l-a invitat la o intalnire la PSD, s-a dus pe furis "fiindca pe atunci era o rusine sa ai de-a face cu acest partid".

Vasile Dancu, in urma cu sase luni seful filialei Cluj, a fost primul social-democrat care a incercat sa imagineze o strategie politica pentru judetele ardelene, bazandu-se in acelasi timp pe realitatile cotidiene, dar si pe nemultumirile traditionale ale