Luna aceasta, la Haga, un tribunal olandez a început sa instrumenteze cazul reclamat de rudele celor 8.000 de civili bosniaci musulmani afl ati sub protectia ONU si a trupelor olandeze când au
Luna aceasta, la Haga, un tribunal olandez a început sa instrumenteze cazul reclamat de rudele celor 8.000 de civili bosniaci musulmani afl ati sub protectia ONU si a trupelor olandeze când au fost ucisi de fortele sârbe la Srebrenita, în 1995. Supravietuitorii cer despagubiri de patru miliarde de dolari. Era si timpul.
Toata lumea stie ca supraviet uitorii nu vor primi 4 miliarde de USD de la ONU, de la olandezi sau de la oricine altcineva, si chiar daca i-ar primi aceasta nu le-ar aduce ta- tii, sotii si fi ii înapoi. Dar cel putin ar putea sa-i for- teze pe olandezi sa evalueze comportamentul trupelor lor la Srebrenita, si ar fi frumos daca victimele ar primi scuze si niste compensatii.
Oamenii buni fac greseli, iar oamenii inocenti mor; se întâmpla tot timpul, mai ales în vremuri de razboi. Dar Srebrenita a fost cel mai cumplit genocid din Europa de dupa al doilea Razboi Mondial si probabil ar fi putut fi evitat daca trupele olandeze ar fi aratat putin mai mult curaj. Daca nu, ar fi putut sa moara luptând sa- l opreasca, pentru ca aceasta era datoria lor.
Onoarea militara obliga
Soldatii vorbesc cu o mândrie usor de înteles despre "responsabilitatea nelimitata" a profesiei lor: aceeas i fraza apare în multe armate, în multe limbi. Put ine alte meserii îti cer ca în unele circumstante sa mori pentru a-ti face datoria, iar profesia militara are dreptate când sustine ca aceasta îi diferentiaza pe soldati de ceilalti. Dar nu poti doar sa vorbesti de dragul de a vorbi.
Trebuie sa treci la fapte, ceea ce olandezii nu au facut. Soldatii olandezi au fost trimisi la Srebrenita pentru a înlocui batalionul canadian care
