Eh, parlamentarii şi-au cam terminat treaba. Mai au o perioadă grea, ultima sesiune, cea din toamnă, şi se poate spune că, în anii aştia, 2004/2008, au făcut ceva treabă. Probabil succesul cel mai mare a fost povestea cu intrarea României în Uniunea Europeană, care a marcat toată această legislatură şi a avut un impact asupra întregii vieţi a societăţii româneşti. Să spunem că parlamentul a votat ca iepuraşii, conştiincios, tot ce i s-a trecut pe sub nas, într-o viteză ameţitoare, fără măcar să citească legile cerute de Bruxelles, numai din dorinţa de a fi la timp cu lecţiile făcute. Mai târziu, unii şi-au mai dat seama că erau destule de discutat. Dar asta, într-un parlament mai profesional şi mai puţin cu pantalonii în vine. Una peste alta, parlamentul a ieşit cu bine din această încercare. Altă faptă de arme, de data asta la capitolul minus, a fost suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi apoi pierderea jalnic/glorioasă a referendumului care a urmat. A fost o gafă de proporţii cosmice, făcută de fierbinţeala unor partide, care au citit prea multe romane politico-poliţiste în care potera îl prinde negreşit pe bandit. PSD, în principal, dar nici PNL nu s-a ţinut bine. Dacă treaba rămânea pe coridoarele parlamentului, prin sălile unde au avut loc şedinţele în plen, Traian Băsescu se alegea cu bila neagră, cu o pată la dosar pe care nu o mai ştergea nimeni. Numai că aceşti 322 de domni imprudenţi şi deloc atenţi la ce spune lumea românească au vrut o bătălie în toată regula, de mari proporţii. Gen Hastings, Austerlitz sau Marna, şi şi-au luat-o scurt după ceafă. Electoratul a sancţionat dur aventurismul politic şi a votat în favoarea preşedintelui. Povestea cu Nixon, care a zgândărit imaginaţia multora în acel an pe Dâmboviţa, era cu totul diferită şi se petrece pe altă planetă şi în altă epocă.

Băsescu a câştigat detaşat. Electoratul l-a votat cu o majoritat