N-am mai scris cam de multa vreme aici, sunt obosit, astept un concediu (de la care, de fapt, nu astept nimic, dar chiar nimic, in afara de mult somn), reprim orice idee care s-ar putea transforma intr-o postare, ce s-o mai lungesc, ma comport ca un om normal la inceput de iulie. Totusi, o sa povestesc repede cum am fost eu la Piata Amzei in seara asta sa cumpar fructe. Habar nu am de ce imi place sa cumpar fructe de la Amzei, preturile sunt probabil duble fata de alte piete, vanzatorii afiseaza cea mai falsa amabilitate cu putinta, bodyguarzii de la sala de jocuri de vis-a-vis sunt sinistri, aurolacii ti se lipesc de talpi mai ceva decat guma de mestecat…ma rog, o fi nostalgia de vina Gata, gata, revin la poveste. Salivam in fata unor cirese negre si, cred, zemoase, puse langa o gramada uriasa de zmeura care imi facea ochi dulci-acrisori, distragandu-mi astfel atentia de la niste pere parca desenate pe taraba de Cezanne, ei bine, asaltat de asa tentatii, nici nu i-am observat cum au aparut in fata mea: un el si o ea. El, client Guess (by Marciano, sa ne intelegem), ea, fana absoluta si neconditionata a auriului, exprimat in diverse forme si texturi. El, cu mainile in buzunare. Ea, vadit jenata ca se afla la piata. El: Ia si niste struguri. Ea: Struguri, da. De care? El: Negre. (Imi bag un deget in ureche, mi s-o fi infundat). Ea: Negre? (Indes degetul si apoi eliberez rapid. Degeaba, tot ei tot romana lor o vorbesc) El: Da, negre. (si incepe sa framante in mana unul ALBE) Ea: Deci, negre sau albe? (Ma, imi zic, astia cumpara struguri la boaba, nu la kil?) El: Ce n-ai inteles, negre! Ia un kil. Tot el: Ia si niste rodii. Ea: Cine sta sa decojeasca rodii? El (in timp ce arunca inapoi, cu lehamite, strugurele albe strivit intre degete, sub privirile admirative ale vanzatoarei): Tu!
Brusc, mi s-a facut pofta de compot de ananas, asa ca am plecat din Amzei fara
