Este pentru prima oara de la al Doilea Razboi Mondial incoace cand pretul alimentelor a crescut in valoare reala in Occident pe parcursul unui an si jumatate, de la inceputul lui 2007 pana acum. Ca atare, trebuia inventat un termen special pentru ca ziarele sa poata face titluri: o combinatie stangace intre agricultura si inflatie, care isi face bine treaba de a descrie trendul. Alimentele, in special cerealele, au fost prinse la mijloc intre cererea sporita din China si India, unde clasa mijlocie in, ascensiune nu mai vrea sa manance doar frunze de loboda ca parintii lor, ci se diversifica spre carne si lactate; si utopia biocombustibililor promovata de politicieni, ecologistii de duminica si vedete pop cu unghiute mov. Dezechilibrul brusc - probabil, temporar - dintre cerere si oferta a impins in sus costul cosului zilnic. Nu mult, ci cu 15%-20% per total in tarile dezvoltate, unde alimentele fac vreo 15% din totalul cheltuielilor unei familii, deci efectul nu e dramatic. Dar presa poate gasi oricand o lista de produse atent selectate cu care sa ilustreze stiri senzationale: pretul orezului s-a triplat, al graului s-a dublat, soia si carnea de porc au urcat tot cam pe acolo. Muntii de unt si lacurile de lapte care facusera celebra ineficienta Politica Agricola Comuna a Europei au disparut.

Apoi, vine porumbul. Desi doar o mica parte este consumata direct de oameni, aceasta cereala are o importanta cruciala in economia alimentara: laptele, ouale, branza, carnea de pui si vita, toate sunt produse pe baza de porumb, deci influenta schimbarilor de pret este generala. De fapt, frigiderele noastre sunt pline pe trei sferturi cu porumb. Or, de un an si jumatate, pretul porumbului tot suie, ajutat si de faptul ca in SUA lobby-ul agricol a reusit sa extraga de la guvern subventii pentru a redirija 30% din recolta catre biocombustibil, mai prost, mai poluant si m