Povestea celei mai vechi locuinţe din Bucureşti este legată de-o familie de armeni, care au vrut-o azil, şi de colecţionari, amici de-ai pictorului Pallady, care au dorit-o muzeu. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan Vălcăneanţu
1 /.
Intri într-o altă lume odată ce treci de excavatoarele care fac praf pe strada ce te poartă spre cea mai bătrână căsuţă din Bucureşti. Pitită într-un vechi cartier armenesc, într-o curte mare, plină cu arbuşti şi zeci de tufe de trandafir, Casa Melik îşi primeşte destul de rar vizitatorii, cu toate că-i cea mai veche locuinţă din oraş.
Bijuteria de patrimoniu, care adăposteşte astăzi Muzeul „Theodor Pallady“ şi colecţia „Serafina şi Gheorghe Răut“, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în jurul anilor 1756-1760, şi se mai umple de lume doar în weekenduri, când sunt programate aici cursuri de pictură pentru piticii Capitalei.
De la spătar la armean
În Casa Melik e linişte şi umbră în toiul verii şi miroase a vechi, întocmai ca în lada de zestre plină de candrele (cuverturi, regionalism, Moldova). La câţiva metri sub nivelul actual al Străzii Spătarului, la numărul 22, în fostul cartier populat de armeni, se află căsuţa ridicată după tipicul unui conac boieresc de ţară. Construită de meşteri români fără studii de arhitectură, locuinţa are peste 250 de ani, un cerdac mare, luminos, camere de locuit de-a stânga şi de-a dreapta holului mare, la etaj, olane turceşti pe casă şi o streaşină lată.
În spatele uşii masive de la intrare, podelele scârţâie la fiecare pas. Din cameră în cameră şi de la un tablou la altul - lucrări semnate Theodor Pallady sau colecţionate de familia Răut - peisajul capătă înţeles dacă asculţi povestea spusă de custodele muzeului, Mihaela Murelatos. „A fost construită pentru un boier spătar, de aici ş
