Din pacate, doar o minune ar face ca aceasta cerinta nationala - exprimata atat de precis de d-l Basescu - sa se realizeze. Doar o minune, deoarece banii stransi pen­tru asa-numitele pensii private, din contributiile pentru pen­sii ale angajatilor din Romania, urmeaza a fi adminis­tra­te de societati de asigurari toate straine. Niciuna nu este intr-adevar romaneasca prin proprietate si, deci, de­ci­zie. Sunt societati straine, in general subsidiare ale unor companii multinationale care, prin sinea lucrurilor, a conformatiei si organizarii lor, cauta profitul la scara de ansamblu a retelei lor internationale. Romania este doar o piesa din ansamblu. Si, ca atare, pentru ele nici nu ar pu­tea exista vreo exigenta "nationala" romaneasca. Daca pentru ele exista vreo exigenta "nationala", atunci aceas­ta este eventual in raport cu tara lor de origine (unde isi au sediul central si de unde provin actionarii) si oricum nu in raport cu Romania.

Dupa cum a fost conceput proiectul Bancii Mondia­le in privinta pensiilor administrate privat - si acesta a fost aplicat ca atare in Romania -, statul roman si institutiile acestuia nu detin nicio parghie de a determina societatile de administrare a fondurilor private de pensii sa folo­seas­ca banii colectati in economia din Romania. Aceste societati sunt libere sa plaseze banii stransi in Romania sau aiurea, daca respecta niste baremuri structurale pen­­tru aceste plasamente (care pot fi bursiere sau ban­ca­re), dar nu exista baremuri pe piete. Si aceasta regula opereaza pe toata durata functionarii sistemului, adica in principiu nelimitat, respectiv decenii si decenii. In primii 20 de ani, nu se vor face decat incasari si niciun fel de plati, caci beneficiarilor potentiali nu li se pot elibera bani din propriile conturi decat dupa ce implinesc varsta de pen­sie, iar cei obligati acum sa cotizeze sunt cei care mai au cel pu