Singura echipă neînvinsă la Euro a câştigat finala în faţa unei formaţii a Germaniei care n-a mai reuşit să se mobilizeze. Sursa: Reuters
Campionatul European de fotbal din Austria şi Elveţia, încheiat duminică seară, la Viena, lasă în urmă o campioană puţin scontată - Spania -, învingătoare însă pe merit în finala disputată împotriva Germaniei. Golul de vârf autentic izbutit de Fernando Torres în minutul 33 (atacantul de la Liverpool l-a simţit pe Lahm „aţipit“ şi i-a furat prim-planul, lobându-l apoi pe Lehmann, ieşit târziu la blocaj) le-a fost de ajuns ibericilor pentru a atinge o mare performanţă: titlul european.
„Am atins mai bine mingea“
Dacă în 2004 a răzbit antijocul Greciei, duminică a fost premiat fotbalul imaginativ. „S-a făcut dreptate“, se auzea la tot pasul în centrul de presă din Viena, un viespar multietnic încărcat de orgolii şi de pasiune. „Măcar a câştigat o echipă de fotbal“, au aprobat, sever, italienii, eliminaţi în „sferturi“ chiar de iberici, la penalty-uri. „Furia roşie“ a jucat constant bine la Euro. Creativă, cu o ţesă- tură de pase scurte şi dese la mijlocul terenului, destabilizatoare pentru adversar, Spania este singura echipă de la turneul final care n-a pierdut niciun meci.
De ce se aştepta puţină lume ca Spania să triumfe la turneul final? Fiindcă ibericii au dat mai mereu cu piciorul în găleata plină, răsturnând-o pe neaşteptate. Situaţia de la naţională a făcut mereu notă discordantă cu bogatele echipe de club din Primera Division, aureolate cu rezultate importante în Europa. Naţionala a înşelat de fiecare dată aşteptările, iar acum nu i-a mai crezut nimeni promisiunile. În 1994, generaţia lui Hierro s-a prăbuşit în faţa Italiei. Deşi echipa s-a calificat regulat la turneele finale, eşecurile au continuat să curgă pe bandă rulantă: în 1996, 1998, 2000, 2002, 2004 şi 2006. Lipsită d
