În cazul UDMR, putem vorbi, într-adevăr, de o victorie. O mare victorie. Cu semnificaţii depăşind hotarele raporturilor UDMR cu propriul electorat.

Concentrarea exclusivă pe primele trei partide clasate la scrutinul din 1-15 ianuarie 2008 a lăsat în plan secund o formaţiune ce ar fi meritat, atît prin rezultate, cît şi prin locul pe scena politică, o mult mai mare atenţie: UDMR. PSD, PD-L, PNL şi-au trîmbiţat victoria în cele patru colţuri ale opiniei publice naţionale. Despre această reacţie faţă de rezultatele obţinute la scrutin s-a vorbit ca despre o supralicitare a realităţii. Şi liderii UDMR au vorbit de o victorie, deşi declaraţiile lor de presă n-au beneficiat de mediatizarea necesară. Supralicitează şi liderii UDMR în stilul deja consacrat al formaţiunilor româneşti?

După opinia noastră, nu. Pentru că, în cazul UDMR, putem vorbi, într-adevăr, de o victorie. O mare victorie. Cu semnificaţii depăşind hotarele raporturilor UDMR cu propriul electorat. La votul pentru consilii judeţene, considerat vot politic, UDMR a obţinut un procentaj de 6,38%. La scrutinul din 2004, UDMR dobîndise 5,67%. La cel din 2000, 6,27%, iar la cel din 1996, 7,06%. Din cîte se vede, UDMR a avut anul acesta cel mai bun rezultat din 1996 încoace. Nu e de ici, de colo, dacă ne gîndim că în 1996 am întîlnit un moment de excepţie: cel al creşterii spectaculoase a Opoziţiei la PDSR. Procentajul din iunie 2008 e foarte bun în sine. Ca şi PNL, UDMR e o formaţiune aflată la guvernare. Situaţia asta n-a erodat-o. Acest rezultat e însă excepţional prin raportare la situaţia nouă cu care s-a confruntat în 2008, întîia oară după 1990, UDMR: concurenţa la scrutin din partea Partidului Civic Maghiar.

Partidul Civic Maghiar a fost înregistrat legal la începutul lui 2008. Formaţiunea a apărut ca urmare a transformării în partid a Uniunii Civice Maghiare, asociaţ