- Social - nr. 127 / 1 Iulie, 2008 Prima seara a festivalului de muzica FolkArt a debutat sub orice asteptari, locatia unde s-a desfasurat acest eveniment a fost pazita de forte, mai abitir decat drumurile serpuitoare ale Nepalului, ce duc spre tara lui Dalai Lama. Inca de la urcare spre Vila Franca, de altfel un loc mirific si bine ales, te intampinau trupele de jandarmi si de la politia locala, intrate in dispozitiv cu un consemn bine definit, prin care cei ce s-au incumetat sa urce spre Vila cu masinile lor personale au fost opriti, punandu-li-se in fata alternativa de a-si parca autoturismele la poalele dealului si de a urca coastele impunatoarei pante pe jos, ceea ce pe multi i-a facut sa se intoarca de unde au plecat. Eu am ajuns cu mijlocul de transport pus la dispozitia publicului de catre Institutia de Transport Local Sighisoara, un autocar de 10 locuri cu care, de altfel, m-am si intors la finalul primei zile de festival. Probabil din cauza pretului pus pe biletul de transport, din cauza pretului practicat la poarta intrarii pe domeniul privat al locatiei Vila Franka, cert este ca, potrivit soferului, in cele 10 drumuri facute au apelat mai putin de 10 persoane, ceea ce denota impactul acestei a doua editii a Festivalului asupra publicului sighisorean. Sus, pe platou, te astepta un cort imens cu falduri albe si lampadare, mocheta verde asortata cu verdele padurii, iar la mese grupuri razlete de consumatori de bere si suc, confruntati in discutii sterile, neavand posibilitatea sa vada ce se intampla pe scena, aceasta aflata la cativa zeci de metri de public, interpunandu-se intre artistul venit sa se produca si public un alt cort cu "sculele electronice" de redare acustica, in asa fel asezate incat luau fata menestrelului de pe scena, auzindu-i doar glasul. Tu, ca spectator, aveai posibilitatea doar sa intuiesti artistul ce se afla pe scena, oferindu-ti