Mamaliga si mamaligarii Ce ne mai pricepem noi, romanii, la fotbal si politica! Si ce original imbinam aceste doua domenii cu agricultura. Cum, n-ati remarcat in mijloacele de transport in comun, pe banca in parc, pe posturile de televiziune, la serviciu, la piata, remarci de tipul "mamaligile de tricolori n-au jucat nimic cu Olanda", "mamaliga a explodat in gura lui Dancu", "arma secreta a romanilor e mamaliga"? Iata ca apa fiarta cu faina de porumb si sare, polenta in italiana, se mentine un element de identitate nationala atunci cand vine vorba de slabiciunile romanilor care tolereaza hotia si prostia, cuvintele obscene, minciuna, nedreptatea si abuzul. Mamaligile de romani accepta nu numai sa fie platiti ca niste sclavi, sa fie furati de banci si vanzatori, dar si ca hotii sa fie indignati.

Ce mai, simtul mistoului e echivalent cu gustul mamaligii. De ce oare acest substitut al painii noastre cea de toate zilele a ajuns sa fie simbolul tolerantei noastre? Poate pentru ca mamaliga este alimentul care a scapat de-a lungul istoriei de la foamete pe tarani si a constituit pentru copiii saraci chiar si baza dulciurilor intrucat otomanii puneau bir numai pe grau, porumbul ramanand localnicilor. Tot mamaliga a fost pentru romani cel mai utilizat medicament: pusa in comprese pe piept si pe gat in stare lichida trata raceala, amestecata cu lapte acru vindeca ranile si furunculele, iar muiata in vin si pusa la tample linistea copiii care plangeau.

Pentru romani, mamaliga ar trebui sa insemne aliment si medicament, putere, sanatate si longevitate. Dar asta cand nu ne vom multumi numai cu ea, cand vom scapa de vesnicul merge si-asa, cand ne vom destepta si vom redescoperi demnitatea, vigoarea, responsabilitatea si onoarea.

Mamaliga si mamaligarii Ce ne mai pricepem noi, romanii, la fotbal si politica! Si ce original imbina