Dupa succesul lui Sorin Oprescu la primaria Capitalei prin multe laboratoare politice a inceput sa fie luat in calcul un scenariu- un candidat independent (sau macar vopsit independent) la prezidentiale. O fi o varianta de succes?
Teoretic, da! Sorin Oprescu a castigat mizand pe scarba imensa a poporului fata de politicienii de toate culorile. Independentul de conjunctura a beneficiat, de fapt, de un vot negativ puternic politizat. O figura noua, care macar se pretinde independenta si antisistem, ar avea sanse sa capteze lehamitea fata de clasa politica si, in acelasi timp, toate asteptarile pana acum inselate.
Practic insa, scenariul este destul de putin viabil din mai multe motive.
O campanie prezidentiala presupune o consistenta logistica, cu care nici macar unele dintre partide nu se pot lauda. Reprezentantii candidatului trebuie sa ajunga in fiecare sat unde se voteaza. Oamenii trebuie in primul rand familiarizati cu noua figura, trebuie sa afle de ea si sa inteleaga, macar in linii mari, ce vrea. Sa nu uitam ca la inceputul campaniei localelor doar 17 la suta dintre bucuresteni stiau cine este Vasile Blaga, desi vorbim despre un fost ministru de interne si despre, teoretic, cei mai informati dintre romani.
Cum poate un candidat independent autentic sa se faca bine cunoscut fara ajutorul unei astfel de masinarii sau cum poate el sa si-o alcatuiasca fara sprijinul unei structuri de partid?
Nu sunt de neglijat nici costurile unei campanii electorale prezidentiale. Nu este deloc usor pentru un candidat singur, fara o structura de partid, sa atraga sumele necesare de la sponsori fara sa-si pateze in vreun fel imaginea.
Dar trecand peste toate acestea, cel mai mare impediment, cel putin in acest moment, se ascunde in intrebarea "cine?"
Criza de independenti
Cine sa fie can
