Will Smith e ciocolata pe care Hollywoodul o arunca natiei americane de 4 iulie. Dupa „Ziua Independentei”, blockbuster care a avut premiera pe 4 iulie 1996 (si care era un onest film de actiune; oferea exact ce promitea), in acest an Smith e oferit pe tava in „Hancock”. Filmul intra tot pe 4 iulie si in Romania.
Dar acum, Will Smith e un adevarat supererou, de genul celor care ridica trenurile cu degetul mic, se deplaseaza prin aer cu viteza supersonicului si nu pot fi ucisi. (L-ar bate lejer pe Batman.). Filmul incepe, de altfel, extrem de bine, pentru ca supereroul lui Will Smith e de fapt un antierou, cam sastisit de oamenii din Los Angeles.
Acestia il boscorodesc pentru ca distruge zgarie-norii si strica asfaltul la aterizare, iar el le vorbeste urat, tragandu-si caciula peste ochelarii de soare si trosnindu-i cu damful de bautura.
„Nu va e de-ajuns ca va salvez?” Privirea rautacioasa (capatata probabil de la Jada Pinkett-Smith) a eroului obosit sa tot salveze lumea nerecunoscatoare (pentru ca nu e un superou curat si pur ca Superman) incepe sa se topeasca in momentul aparitiei unui specialist in PR (Jason Bateman, intr-un rol pe masura resurselor sale), care, dupa ce e salvat de Hancock, se ofera sa-i refaca imaginea publica. In ciuda scepticismului sotiei sale, Mary (Charlize Theron), care nu-l place pe Hancock. Vom intelege mai tarziu de ce.
Cand procurorii decid ca supereroul are prea multe plangeri pentru a nu fi bagat putin la racoare (desi, culmea, nimeni nu-si pune problema ca, la cat de puternic e, pur si simplu nu poate fi controlat), ideea noului sau prieten apare ca unica salvare. Va intra la puscarie, se va supune plictisitoarelor sedinte de management al furiei si va astepta ca politia sa-i ceara ajutorul.
Apoi va iesi in lume, ras, cu un costum ca lumea (costum de supererou, din latex), l
