- Editorial - nr. 128 / 2 Iulie, 2008 Cea mai recenta aparitie editoriala a prozatorului Mihai Sin se numeste, inspirat si relevant, ... "Marea miza" si este un amplu eseu despre (cum insusi marturiseste) "una dintre obsesiile majore ale literaturii romane, marturisita sau nemarturisita"..., si anume "imensa dorinta de a se europeniza sau universaliza", fara a fi insa insotita de un efort pe masura, de o incordare constanta si coerenta care sa duca lucrurile la finalul scontat. Miza, asadar, nu e noua, ea este tributara din start, dintru inceputuri, nu atat crizei identitare a creatorilor de literatura, ci mai degraba unor deficiente atitudinale tipic levantine, in consens cu... memoria noastra genetica. Mihai Sin considera ca... "Romania are inca nevoie de carti puternice si de romane mari, de «calauze» . Fiindca - zice el - "nu-i exclus ca un handicap care, timp de secole, a fost generator de complexe, uneori penibile, sa se transforme, in viitorul apropiat, intr-un avantaj si intr-o mare sansa." Desigur, nu este exclus, dar nu e nici foarte probabil, pentru ca - daca ar fi sa-l credem fie numai pe sociologul Dumitru Draghicescu, contemporan cu Caragiale si deloc agreat de Titu Maiorescu, si nu ne-am baza pe propria cazuistica la inceput de mileniu 3 (avand in vedere ca in acest interval nu s-au produs mutatii spectaculoase) - am constata adevarul, prea putin magulitor, ca am ramas la fel de ... neispraviti! Afirma, fara menajamente, Draghicescu: "Toate felurile de activitate romaneasca, stiinta, literatura, arta noastra, agricultura, industria si comertul nostru poarta pecetea neispravitului. (...) Astfel neispravita este istoriografia noastra, incat nici astazi nu suntem inca bine lamuriti despre inceputurile si obarsia noastra; neispravita este limba, gramatica si ortografia romaneasca, caci nu aflam inca reguli stabilite, statornice, primite nici de toti autor