Subliniind că bătălia dintre UDMR şi UCM se va duce la alegerile locale, Traian Băsescu a lansat un atac electoral împotriva UDMR-iştilor din administraţia locală

Pînă şi aplaudacii prezidenţiali au fost constrînşi să recunoască, e drept, cu scrîşnetul din dinţi de rigoare, că scrutinul local din 1-15 iunie 2008 a fost înainte de toate un eşec de proporţii al lui Traian Băsescu.

Sugerată sau spusă direct teza a beneficiat de două argumente rupte din realitate:

1) Procentajul de doar 32,87% obţinut la votul politic (cel pentru consilii judeţene) de PD-L, partidul prezidenţial, în condiţiile în care sondajele îl creditau cu 40%, iar preşedintele pariase pe un scor suficient de mare pentru ca formaţiunea sa de tip trotinetă să poată guverna singură.

2) Deşi Traian Băsescu personal, călcînd grav Constituţia, se implicase în campania electorală ca un chibiţ al lui Vasile Blaga şi Dumitru Oprea, cei doi au pierdut în turul al II-lea la Bucureşti şi, respectiv, Iaşi.

Nimeni n-a observat şi, deci, n-a scos în relief un alt argument forte al tezei eşecului înregistrat de Traian Băsescu la scrutinul din 1-15 iunie 2008:

Procentajul catastrofal, 1,36%, obţinut la votul politic de Partidul Civic Maghiar faţă de procentajul neobişnuit de bun obţinut de UDMR: 6,39%.

O scurtă retrospectivă ne dezvăluie că preşedintele României – din nou sfidînd Constituţia – s-a afirmat în ultimii doi ani ca un sprijinitor făţiş al Partidului Civic Maghiar, pe care l-a contrapus la UDMR –, atacată cu o rară violenţă.

Debutul acestei ofensive a avut loc la Cluj, la 10 mai 2007, cînd unul dintre liderii UDMR, Verestoy Attila, a fost denunţat ca un oligarh. Traian Băsescu a marcat astfel poziţia de pe care UDMR avea să fie atacată în dese rînduri: formaţiunea e alcătuită din corupţi, baroni locali, politic