Este una dintre acele zile de vară precoce cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Una dintre acele zile în care aerul condiţionat nu mai face faţă, nici apa nu-i destul de rece. E doar cald. Foarte cald. Şi atît. Şi totuşi… Întîlnirea cu Andra Rotaru m-a făcut să simt într-o cu totul altă manieră momentul de maximă copleşeală. Mi-a confirmat că România este o ţară frumoasă, că are şi altfel de oameni decît cei prezentaţi în chip atît de agresiv la ştiri. Există tineri talentaţi, care vin din urmă şi aşteaptă să fie cunoscuţi.
Este una dintre acele zile de vară precoce cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Una dintre acele zile în care aerul condiţionat nu mai face faţă, nici apa nu-i destul de rece. E doar cald. Foarte cald. Şi atît. Şi totuşi… Întîlnirea cu Andra Rotaru m-a făcut să simt într-o cu totul altă manieră momentul de maximă copleşeală. Mi-a confirmat că România este o ţară frumoasă, că are şi altfel de oameni decît cei prezentaţi în chip atît de agresiv la ştiri. Există tineri talentaţi, care vin din urmă şi aşteaptă să fie cunoscuţi.
Nu v-am zis cine este interlocutoarea mea, în această zi toridă. Andra este o tînără, care şi-a publicat de curînd traducerea primei cărţi de versuri în Spania: "Într-un pat sub cearşaful alb/ En una cama bajo la sabana blanca". Are 28 de ani şi a avut curajul să propună manuscrisul unui altfel de public. Mai mult, unei edituri dintr-o ţară în care nu era cunoscută. Andra e unul dintre acei oameni pe care ne-am putea baza în viitor, dacă am şti să le recunoaştem prezentul. Publicată la 25 de ani în România, a fost premiată "acasă", dar nu i-a fost de ajuns. S-a hotărît să-şi încerce norocul "afară". A reuşit, iar noi am speculat momentul succesului ei.
"Un suc de cactus, vă rog!"
Aici, la Restaurantul Don Taco din Bucureşti, savurăm un suc de cactus şi ne întrebăm cît o să