Calendarul popular a împrumutat din varianta omologă creştină data de 29 iunie (dedicată sfinţilor Petru şi Pavel) pentru sărbătoarea Sînpetru de vară (pereche, la aproape o jumătate de an, a Sînpetrului de iarnă). Ziua marchează miezul verii agrare şi este vestită de o serie de evenimente terestre şi cosmice: apariţia licuricilor, amuţirea cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele. Despre Sfîntul Petru – cel din creştinismul popular – se ştie că îl însoţeşte des pe Dumnezeu în drumurile sale pe pămînt şi că ţine Cheile de la Poarta Raiului. Aflîndu-se odată pe pămînt, sfinţii Petru şi Pavel au nimerit la o cîrciumă unde, fără să vrea, s-au pomenit prinşi în horă. Au jucat pînă au obosit, ceea ce nu le-a plăcut, aşa că au hotărît să-i pedepsească pe oameni şi au decis ca ziua lor să fie legată de un post. Se zice că sfinţii Petru şi Pavel stau pe lună, „unul de-a dreapta şi unul de-a stînga“. La judecată, se află mereu alături de Dumnezeu; Petru este foarte sever cu beţivii. O legendă spune că un om numit Cucu i-a furat caii lui Sînpetru. Pentru a-l ajuta, Dumnezeu îi dă Sfîntului cîini voinici cu care să-l prindă pe hoţ. Cum în pădure e întuneric beznă, sunt trimişi licuricii. Caii nu au fost găsiţi, în schimb a fost blestemat cucul. În această zi se fac tîrguri şi se dă de pomană pentru morţi.

Expoziţii şi tîrguri de Sînpetru Timp de trei zile, 27-29 iunie, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ a organizat un astfel de tîrg al sfinţilor Petru si Pavel, care a reunit meşteri şi creatori populari, din diferite zone etnografice ale ţării. Aceştia au prezentat publicului vechile meşteşuguri practicate în lumea satului românesc. Covoarele, ceramica, instrumentele muzicale, icoanele pe lemn şi sticlă, costumul popular şi podoabele s-au întîlnit într-o formulă de expunere vie, similară cu aceea din lumea rurală de dincolo de limitele parcului mu