A 54-a ediţie a Festivalului de film de la Taormina a fost, de fapt, a doua păstorită de Deborah Young - important critic de film american, ziaristă la The Hollywood Reporter. Young a lăsat selecţia în grija unei italience depresive, iar rezultatul a fost amestecat...
Copii restaurate
Festivalul s-a deschis, ca de obicei, cu întîrziere (doar eram în Italia, ba mai rău: în Sicilia!). Şi poate că nu în modul cel mai inspirat cu putinţă: în locul unor filme de ultimă oră, care să umple vastul Teatro Greco (amfiteatrul în aer liber bătrîn de peste 3000 de ani), festivalul a programat două filme prestigioase, dar vechi, în copii restaurate: Toby Dammit (mediumetrajul lui Fellini din 1967) şi The Godfather (celebrissimul film al lui Coppola din 1972). Restaurarea filmului lui Fellini s-a făcut graţie generozităţii Ornellei Muti - care a urcat pe scenă, frumoasă (de la distanţă) într-o rochie roşie mulată şi ochelari de soare (seara!) -, fiind prima investiţie a unui actor italian în prezervarea unei opere patrimoniale. Toby Dammit (parte a unui film-triptic, Histoires extraordinaires, inspirat de povestiri de Edgar Allan Poe, celelalte două episoade fiind semnate Louis Malle şi Roger Vadim) arăta, într-adevăr, splendid, cu toate culorile originalului readuse la lumină (imaginea aparţine lui Giuseppe Rotunno, care şi-a început colaborarea cu Fellini odată cu acest film), iar interpretarea lui Terence Stamp (în rolul titular) poate fi considerată una dintre cele mai bune din cariera actorului britanic. Filmul este, desigur, mult mai mult decît un exerciţiu briliant - puntea tematică şi stilistică dintre La dolce vita (1959) şi Roma (1972) -, dar rămîne, în acelaşi timp, o operă pentru i cognoscenti: viziunea felliniană (care "deforma" realitatea făcînd-o indimenticabilă) este prezentă, fără rest, în acest titlu mai puţin frecventat, motivele pentru care e ma