Aparute ca ciupercile dupa ploaie, puzderia de supermarketuri si malluri a împartit relativ rapid potentialii clienti în doua mari categorii: prima, a celor fericiti ca în sfârsit exista si la noi în tara conditii similare celor din Uniunea Europeana, propice pentru a-ti face cumparaturile într-un cadru civilizat spre care tindem de atâtia ani, în timp ce categoria a doua cuprindea românii sceptici, care se întrebau, poate pe buna dreptate, care va fi pretul pe care va trebui sa îl platim în timp pentru acest lux.
Fermecati de puzderia de rafturi frumos aranjate, ornate cu etichete viu colorate, care te îmbie parca sa pui încontinuu marfa în cos, foarte multi clienti au omis sa evalueze preturile corecte ale unor produse. A fost nevoie de o revolta a producatorilor pentru ca atentia autoritatilor sa se îndrepte spre fermierul român.
E de ajuns sa vezi tabelul de preturi din magazine pentru a-ti da seama ca ceva nu e în regula. E greu de înteles pentru un client, care a avut ocazia sa intre intr-un magazin din Europa, de ce laptele autohton se vinde la pret european, în timp ce fermierii îl comercializeaza procesatorilor la pret de apa. Îmi explic greu de ce oare un fruct atât de comun cum e marul poate costa mai mult decât portocalele sau bananele, care sunt aduse de la mii de kilometri departare. Nu înteleg de ce statul nu încurajeaza mai mult fermierii autohtoni, astfel încât sa ne bazam pe productia acestora si nu pe importuri, care nu fac decât sa încline balanta economica a tarii spre polul negativ.
În timp ce fermierul român este adus la sapa de lemn de mafia preturilor din piete si supermarketuri, samsarii care n-au absolut nici o legatura cu agricultura fac averi colosale, atentând zilnic la buzunarul românului cinstit, cuprins de groaza atunci când studiaza cu atentie mercurialele comerciantilor.
Aparute ca ciupercile dupa ploaie, pu