Recurs la memorie Zilele trecute, mai exact in 26 iunie, a.c., la Iasi, cu ocazia "Zilei Natiunilor Unite de solidaritate cu victimele torturii", a avut loc un eveniment, nu atat important cat mai ales dureros. Centrul medical de reabilitare a victimelor torturii - Iasi, impreuna cu Fundatia "Icar" din Bucuresti si alte societati de profil, au prezentat publicului, destul de numeros, mai ales tanar, un documentar. Poate pentru cei care nu stiu despre ce este vorba in acest documentar acest fapt este unul banal. Asta din cauza unei nemeritate ignorante. Acest documentar realizat de Nicolae Margineanu si Mihai Preda ar fi putut sa poarte o multitudine de nume, dar a fost sa fie "botezat" "Atat de aproape de noi". Sa fie, prin titlul acesta, un semnal de alarma? Eu asa l-am receptionat. Un trist semnal de alarma.
O multitudine de drame se deruleaza, prin recursul la memorie, pe ecran, intr-un dureros monolog cu timpul, un recurs la memorie pornind de la niste obiecte, aparent fara mare insemnatate. Niste fotografii, o amuleta dintr-un os, partiturile unui cantec, un manuscris cu versurile acelui cantec si multe, multe intrebari fara raspuns. O intrebare zguduitoare a fetitei uneia dintre persoanele devenite "erou fara de voie: "dar ce ai furat, mamica, de te-au luat la puscarie?" Ce raspuns ar fi putut sa-i ofere acelei fetite o mama care nici ea nu stia mai multe? Intrebare cu raspuns inca asteptat. Am spus "erou fara de voie" pentru ca nici unul dintre cei intervievati nu si-a dorit sa fie pus in situatia sa aiba de povestit acele orori, acele grozavii prin care a trecut. Nu si-au dorit sa aiba "nesansa" de a fi prezenti, prin drama lor, in acest documentar. Sunt prezente aici dramele unor oameni care s-au nascut si au gandit intr-o perioada nefasta. Au gandit normal si romaneste intr-o tara condusa de un regim anormal si mai ales antiromanesc. @N
