Ca unul care am stat pînă după miezul nopţii ascultînd toate comentariile la acest turneu european - căci fotbalul, ca şi amorul, e un lung prilej de vorbe şi de ipoteze -, mă gîndesc că a venit vremea elaborării unui dicţionar de idei gata făcute şi bine ambalate în citate mai mult sau mai puţin savante, la care nici Flaubert şi nici Caragiale nu au avut cum să ajungă. De pildă:
Italia - nişte bufoni, cu excepţia celui din poartă numit chiar aşa, Buffon.
Franţa - "Între fotbal şi politică există un punct comun: toţi francezii sînt selecţioneri şi toţi sînt preşedinţii ţării" (Nicolas Sarkozy).
Olanda - zici portocală, zici mecanică şi după aceea nu mai zici nimic.
Turcia - nişte posedaţi în toată puterea cuvîntului.
Grecia - o impostoare, ce bine că a luat bătaie!
Croaţia - răi ai dracului (vezi şi capitolul din Kaput), dar n-ai ce zice, ştiu fotbal.
Cehia - cruzimea lui S¡vejk şi Hrabal în expirarea valorilor.
Polonia - paseiştii paseiştilor, mereu se laudă cu Lato şi Boniek ai lor, cu Lolek şi Bolek.
Austria - au rămas la povestirile alea din pădurea vieneză.
Elveţia - ...şi ce dacă sînt cei mai curaţi din lume? să pună osul şi să înveţe fotbal!
Portugalia - încă o dată, dacă ai jocul cel mai frumos nu înseamnă că eşti şi cel mai deştept.
România - la căpşuni, în Spania cu ei!
Suedia - onestitatea întruchipată.
Spania - o echipă de toreadori care au răpus un taur.
Germania - Un taur. Un tanc. Un buncăr. Un popor.
Finala turneului - cireaşa de pe un tort frumos.
Addenda: Rusia. Caz unic în publicistica europeană. În Obsevatorul cultural din Bucureşti (nr. 171), un comentator foarte priceput şi spiritual, Alexandru Hîncu, a consacrat Rusia campioana Europei, înainte de semifinala cu Spania, după meciul extraordinar cu Olanda: "Campioana reală la Euro 2008, o
