Piaţa de artă, golită treptat de obiecte valoroase, stagnează, deşi 2007 a fost un an al recordurilor, cu un tablou de Tonitza vândut cu aproape 100.000 de euro.

După un an care a răsturnat topurile vânzărilor şi ierarhia celor mai căutaţi pictori români, din 1990 până acum, fervoarea s-a mai domolit pe piaţa de artă. Experţii caselor de licitaţii susţin că interesul cumpărătorilor scade îngrijorător de mult, în condiţiile în care mare parte din obiectele valoroase au fost adjudecate deja.

„Dispar treptat capodoperele marilor maeştri ai picturii româneşti. În consecinţă, atunci când apar, ele se vând la preţuri mult mai mari decât acum câţiva ani, când piaţa era mult mai abundentă“, este de părere Mihnea Papagheorghiu, directorul casei Alis.

Concurenţa se dă între cele mai importante case de licitaţii din România: Alis, Monavissa, Pogany şi Gold Art. Deşi competiţia ar trebui să tonifice piaţa, Mihnea Papagheorghiu crede că e exact invers: „Piaţa este mult diluată prin proliferarea inexplicabilă a caselor de licitaţie pe un teren deja sărăcit. Per ansamblu, se observă o stagnare a nivelului de vânzări“. Recent, s-au mai deschis Casa Luxor şi Galeria Luchian, a criticului Pavel Şuşară.

Alăturat, topul cinci al vânzărilor celor patru case de licitaţie, din 2007 până acum, arată cum a evoluat piaţa.

În top, pictorii interbelici

Anul trecut, Nicolae Tonitza a dat tonul pieţei. În noiembrie 2007, la Monavissa, pictura în ulei „Studiu pentru un portret“ a bătut, cu 96.000 de euro, recordul deţinut până atunci de tabloul „Nud cu eşarfă galbenă“, de Theodor Pallady, care s-a adjudecat la Alis, în martie 2007, cu aproape 76.000 de euro. Pe locul trei, în clasamentul „all-time“, se află tot Nicolae Tonitza, cu „Nud văzut din spate“, vândut la Alis cu 70.422 de euro, în aprilie.

Potrivit s