Am stat şi m-am uitat la mai multe articole scrise pentru această revistă, de-a lungul timpului. În mare parte, ele ajung la aceeaşi concluzie: e corupţie, e minciună, avem o clasă politică ingorantă şi aservită propriilor interese financiare, avem un cetăţean la fel de ignorant şi preocupat exclusiv de ograda proprie. Singurul lucru care se schimbă, în ceea ce priveşte politicienii, e numele personajelor; faptele lor rămîn, în esenţă, aceleaşi. Există soluţii, însă e aproape imposibil să ajungi la mijloacele prin care să le pui în practică. Într-un fel sau altul, mîna lungă a intereselor de partid – sau de clan politic – le-a acoperit pe toate.

E vară şi e foarte cald. Nu poţi sta prea mult afară, pentru că aerul, la nivelul asfaltului, e irespirabil şi nu prea găseşti vreun copac sau vreun petec de verdeaţă unde să te răcoreşti. Urbanismul galopant, derivat al setei de îmbogăţire şi al noului trend imobiliar, a îngropat natura sub blocuri de beton. Politicienii aprobă otrăvirea aerului şi înghesuirea noastră pe metru pătrat, pentru că, la urma urmei, orice afacere românească trece pe la uşa politicii mai întîi. Nici în casă nu prea e de stat, pentru că trebuie să ţii geamul deschis, şi vacarmul maşinilor îţi zgîrie timpanele. Ele, maşinile, sînt din ce în ce mai multe, deşi noi, românii, sîntem din ce în ce mai puţini. Însă afacerea domnului prim-ministru, nu-i aşa, trebuie să meargă înainte... Aţi mai fost, în ultima vreme, „la ţară“? De fapt, mai există „la ţară“? Mediul rural s-a îngropat în deznădejde şi alcool, dar şi-a cîştigat propriul jurnal de ştiri, de la ora 5, din care orice regizor de filme horror îşi poate extrage suficient material cît pentru trei filme. Agricultura e menţinută în viaţă doar din dorinţa politicienilor de a avea o promisiune cu care să prostească alegătorii. Pentru ţăranul român, însă, Spania şi Italia arată mult mai bin