De 20 de ani nu reuşim să răspundem la ce foloseşte educaţia Vă place starea învăţământului românesc? În fiecare an, părinţi şi copii, picăm cu brio Bac-ul. Scandalurile se

De 20 de ani nu reuşim să răspundem la ce foloseşte educaţia

Vă place starea învăţământului românesc? În fiecare an, părinţi şi copii, picăm cu brio Bac-ul. Scandalurile se ţin lanţ. Posturile de televiziune şi ziarele nu mai prididesc să dea ştiri despre profesori corupţi, despre bani strânşi de elevi şi despre înalta tehnologie a copiatului.

An de an părăsesc şcoala generaţii de elevi care au fentat sistemul. Au copiat, au trişat la lucrări, la teze, la examene. E de mirare cum, în întreg Ministerul Educaţiei, nu se găseşte o persoană cu mintea limpede care să realizeze că totul e o comedie.

Şi nu e doar vina profesorilor. E şi vina părinţilor. Şi totul începe de când copiii merg la grădiniţă. Pe multe mame şi taţi îi macină o dorinţă absurdă de a avea cel mai bun copil la învăţătură, cel mai deştept, cel mai inteligent.

Oameni buni, frumuseţea copiilor constă în faptul că sunt diferiţi! Unul e bun la desen, altul e bun la cifre. Celălalt se pricepe la litere, altul la dans, la fotbal, la alergat, la mecanică, şi aşa mai departe.

Învăţământul public încearcă să-i facă pe toţi la fel. Şi, pe zi ce trece, cu fiecare bac pe care-l picăm, am senzaţia că un copil smuls din acest sistem corupt are mai multe şanse decât un premiant care trişează pentru a obţine nota maximă.

Domnule ministru Cristian Adomniţei, ce valoare are un examen luat cu casca în ureche? Ce valoare are o lucrare de dictare la limba română? Niciuna. Iar acel elev care râde pe treptele liceului lăudându-se cum a fentat profesorul supraveghetor va porni în viaţă convins că poate obţine totul printr-o şmecherie.

Noroc că viaţa e mult mai complicată decât examenul la ma