Olé! Viva España! Viva los Campeones! Şi, evident, trăiască fotbalul! E cazul să ne felicităm îndelung, călduros, ba chiar vulcanic: a cîştigat cine merita, hombre! Allegria, să curgă sangria! Nu opriţi fiesta, decît la siesta – petrece omul, dar ziua mai şi doarme, normal (în rest, căpşuni să fie, trabajadores se găsesc, olé, olé, viva UE). Ay-ay, muchachos! Şi ce-am mai rîs. Întrebarea e, totuşi, dacă e rîsul nostru. Aţi înţeles: sîntem la ceasul analizei lucide, la rece. Băgaţi sangria în frigider. Victoria Spaniei în euro-finala cu Germania n-a ţinut de miracol, ci de ştiinţă şi tehnică. Individuală, tehnica, şi superioară – ceea ce, fotbalistic vorbind, era de aşteptat. Surpriza e latura ştiinţifică. Cu care aţi fost la un singur fluier de-un nou pocinog, companeros. Cercetare fundamentală Ştiinţa iberică, deşi sublimă, are mai puţine reuşite la activ decît cea teutonă. Claro, există o magnifică operă de pionierat în domeniul energiei eoliene, comunicată încă din 1605 de Don Miguel de Cervantes Saavedra. Moştenire ilustră, dar pe arhitectul triumfului hispanic la Euro 2008 nu vînarea de vînt l-a interesat, ci vînarea de rezultat. Jose Luis Aragones Suarez, pe scurt Luis Aragones – căci despre el e vorba – şi-a început studiile încă din perioada cînd juca atacant la Atletico Madrid şi i se spunea, cel mai pe scurt, Luis. Deloc întîmplător, a fost atras de ştiinţa aplicată. I-a aplicat-o, brutal, Bayern München, în finala Cupei Campionilor din 1974. Ca orice tînăr cercetător, Luis s-a aventurat într-un experiment temerar: a deschis splendid scorul, din lovitură liberă, în minutul 114. Da, cu numai şase minute pînă la sfîrşitul prelungirilor, căci fusese un minunat joc tactic, fără goluri! În limbajul tehnic, de specialitate, a fost o finală „de mierda“. Mierda, făcută bici, pocnise totuşi, iar Atletico urma să intre in istorie, cîştigînd o primă Cupă a Cam