- Cultural - nr. 129 / 3 Iulie, 2008 Se intalnea cu lumea ori de cate ori avea ragaz, si de la ea afla tot mai mult cum societatea, sub blajina ei zgaltaire, si dupa ce epuizase tot ceea ce putea oferi, se trezea la adevarul ca e mai profitabil sa incredintezi unei persoane care stia cu adevarat ce inseamna patriotismul, problemele natiei tale. In momentul de fata, el satisface o importanta nevoie contemporana, calculandu-si evolutia rapida, gratie careia noi toti putem fi de parere ca ne putem increde in domnia sa, in versurile sale. Pe vremea cenaclului "FLACARA", se imbinau in el, intr-un fel deconcertant, doua insusiri care, in general, se exclud una pe alta - o impulsivitate excesiva si, ca un defect neinsemnat ce putea face apta o fiinta inofensiva pentru o lume a rautatii, o multumire de sine, indaratnic cuibarita in mici colturi ale inimii, tendinta aceasta putand remedia monotonia searbada a vietii sale, daca nu s-ar fi evaporat cu tot restul. ADRIAN PAUNESCU este una dintre acele persoane despre care nu stii daca ar fi fost mai atragator in cazul cand ar fi avut parte de mai multa fericire, sau daca ar fi fost mai fericit in eventualitatea ca ar fi fost un bun politician. Din vanitate, tine sa nu dovedeasca prin poeziile sale ca este una din cele mai bune fiinte la suflet. Cand iti vorbeste, palpairile flacarilor pe fata lui evoca sclipirile memoriei, jocul inchipuirii venit dinauntru. In PARLAMENT, cu o figura plina de blandete, aroga o expresie de iertare, de absolvire, facandu-l angelic. Se infrumuseteaza, pare mai tanar, mai energic... Aceasta farsa optica ii imprumuta un fel de stralucire fantasmagorica, si, aflandu-se victima acestei iluzii, zambeste straniu cu o infinita gingasie, aruncand: "Prin tot ce facem aici pe pamant, ne pregatim pentru viata vesnica... pentru a fi mai drepti si mai buni". Ne poate ului uneori cutezanta sa, indrazneala, in