Un sondaj de ultimă oră ne indică faptul că unirea românească întru cuget şi simţire va avea loc în viitorul apropiat. Noile partide ouate din marele FSN, adică PSD şi PD-L, vor avea în jur de 30% din sufragiile votanţilor, aşa că, vrînd-nevrînd, vor fi obligate să coabiteze, într-o formulă sau alta, cu PNL (14 %) şi, evident, nelipsitul UDMR. Dacă nu cumva PNG-ul lui Gigi Becali va mai oferi o recidivă a „soluţiei imorale“. Pînă aici nimic nou, nu ne putem aştepta la mari surprize, nici la alte mari aranjamente de culise, cu sau fără acordul tacit al preşedintelui în exerciţiu. Aşa că, pînă la toamnă, ne putem bucura din plin de vara ce deja a început, iar căldurile anunţate vor mai estompa duşmăniile de formă preconizate. O concordie deplină se conturează la orizontul zdrenţuit al aşteptărilor noastre.

În acest context solar, restul devine doar pată de culoare. În SUA, învingătorul democrat Barack Obama a făcut pace cu senatoarea de New York, Hillary Clinton, care a decis să facă echipă cu senatorul de Illinois şi să combată împreună. „Unity for Change“ este noua lozincă democrată prin care vor să-l înfrîngă pe pilotul de vînătoare din Vietnam, senatorul John McCain, care, oricum, stă mai bine în opţiunile electoratului. Deocamdată. Dar nehotărîţii sînt destul de mulţi, astfel că opţiunea finală pentru Casa Albă pare să fie încă incertă. Faptul că multe state îl vor pe McCain nu e suficient, din moment ce California şi New Yorkul, state cu mulţi electori, sînt deja în mîna democraţilor. De ce ne-am ofusca noi – şi o facem cu ţîfnă! – că Gigi Becali şi PNG-ul au bătut palma pentru Consiliul General al Primăriei Bucureştilor, cînd, iată, doi adversari care şi-au spus şi ce nu trebuia spus unul despre celălalt sînt acum braţ la braţ şi umăr lîngă umăr prin Arkansas, ca să relanseze bătălia prezidenţială finală. Un dublu mixt sui generis – afro-americ