În miez de vară, chiar şi pe caniculă, sălile de concert au continuat să fie pline, „oferta“ a fost extrem de atractivă, pentru că, spre exemplu, la Sala Radio, am aplaudat o tînără pianistă care a devenit o certitudine încă din trecutele stagiuni – Alexandra Costin –, propunînd, de această dată, concertul de Schumann, abordat cu acurateţea tehnică bine-cunoscută, dar mai ales cu un rafinament stilistic în care spiritul romantic se regăseşte firesc, fără excese sentimentaliste şi fără intenţia de a epata; pur şi simplu, pianista… cîntă, pentru sine, pentru noi, oferind o variantă interpretativă ce cucereşte şi captează încă de la primele măsuri. Păcat că experimentatul dirijor Jin Wang a optat pentru un acompaniament orchestral mai lipsit de expresivitate şi, oricum, încercînd să impună un tempo personal, deşi ar fi trebuit să urmeze solistul. De altfel, paradoxal, a ales pentru acea seară un program romantic – incluzînd şi Brahms şi Mendelssohn-Bartholdy –, redat însă pe aceleaşi coordonate ale corectitudinii „reci“, Orchestra Naţională Radio răspunzînd cu promptitudine cerinţelor sale, cu o sonoritate frumoasă, omogenă şi totuşi fluentă. Dar ansamblul a evoluat ulterior şi sub conducerea unui reputat violoncelist – Alexandr Rudin – care, deopotrivă solist, a propus o seară Ceaikovski deosebit de gustată de public.

Iar Orchestra de Cameră Radio şi-a încheiat stagiunea cu repere la fel de interesante, oferind, cu Vlad Conta la pupitru, opusuri de Schubert, Bizet-Scedrin, dar şi Enescu – excelentul violonist Sherban Lupu (complet refăcut după stupidul accident din iarnă), interpretînd suita Impresii din copilărie (în orchestraţia realizată de Theodor Grigoriu), o surpriză pentru melomanii care au apreciat din nou afinitatea sa pentru acel „ceva“ enescian inconfundabil. Iar ultimul concert, deşi cu emoţii (dirijorul german îmbolnăvindu-se, fiind înlocuit în