Horia Roman-Patapievici: "În 2002, Daniela Buruiană, pe atunci vicepreşedinte PRM şi vicepreşedinte al Comisiei parlamentare de control a SRI, era un om influent prin poziţie şi temut prin comportament."

Semnul cel mai limpede al puterii care decurgea din această influenţă era acela că, la televizor ori în imundele publicaţii PRM, deşi porcăia pe toată lumea, nimeni nu reacţiona. Părea inamovibilă în putere şi imună la orice sancţiune. Oricum, justiţia părea să îi stea la picioare, deoarece din partea ei primea numai impunitate. Ca stil, era copia fidelă a lui Corneliu Vadim Tudor: la fel de brutală în limbaj, la fel de primitivă în gândire, la fel de extremistă în atitudine.

Afecta relaţii privilegiate cu serviciile secrete, părea să cunoască dosarul fiecăruia, îşi ameninţa victimele cu informaţiile de care dispune, promitea dezvăluiri incendiare împotriva cui îi căşuna, îşi zugrăvea cu ură adversarii şi îi înfricoşa cu dezvăluiri nimicitoare. Judecând după violenţa limbajului, ai fi zis că, dacă i-ar fi stat în putere, ar fi arestat jumătate din ţară şi ar fi împuşcat pe loc societatea civilă, pe care o ura activ, birjăreşte şi cu obidă de temnicer. În toate, urma fidel, servil şi arogant programul PRM. Deşi nulă intelectual şi ineptă politic, Daniela Buruiană a făcut după 1990, prin huliganism şi în siajul extremismului, o formidabilă (şi prin nimic meritată) carieră politică.

Între 1990-1992 a fost deputat din partea FSN, pe care l-a trădat încă pe când îl reprezenta în parlament, deoarece în 1991 a devenit membru în Comitetul Director al PRM (să nu ne mirăm, însă: PRM a fost fiul natural şi protejat al primului FSN). Din 1996 până în decembrie 2007, când a fost exclusă din PRM, s-a manifestat gălăgios ca unul dintre cei mai brutali şi extremişti deputaţi ai acestui partid. Între 1996 şi 2004, timp de două legislaturi, Daniela