Sistemul educaţional românesc o ţine tot într-un scandal. Şi, dacă motivul ar fi diferenţa de opinii în privinţa modului în care sistemul poate fi reformat, încă n-ar fi cu totul pierdută speranţa. Dar, văzînd reacţiile reprezentanţilor MECT la observaţiile de bun-simţ ale unor profesori şi jurnalişti, nimic nu ne îndreptăţeşte să fim optimişti. Aş spune chiar că, în ministerul condus de Cristian Adomniţei, iresponsabilitatea şi, încă mai grav, imoralitatea sînt atît de fireşti, încît a rosti cu voce tare adevărul despre farsa examenelor e considerat un afront de neimaginat. E foarte adevărat că actualul ministru nu e singurul responsabil de dezastrul actual al sistemului de învăţămînt. El încununează „eforturile“ depuse, de opt ani încoace, de o pleiadă de miniştri cel puţin la fel de abulici şi dezorientaţi ca el – Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea (depăşit de situaţie după doar cîteva luni, a preferat să dea bir cu fugiţii şi să croiască planuri grandioase, de la galerie însă, nu din teren), Mihail Hărdău. Avînd propriile idei despre ce şi cum ar trebui să arate şcoala românească, fiecare dintre cei enumeraţi mai sus nu a făcut, prin deciziile luate în timpul mandatului său, decît să adîncească criza, nicidecum să o rezolve. Puşi în faţa succesivelor gafe ministeriale, ne-am spus, ori de cîte ori se încheia un mandat, că mai rău de atît nu se poate. Dar schimbarea regilor, bucuria nebunilor! Realitatea din teren ne-a demonstrat, de fiecare dată, că optimismul nostru a fost deplasat. Aşa am mers din rău în mai rău, pentru a asista azi la triumful absolut al contraperformanţei, la victoria deplină a imposturii. Cum altfel am putea cataloga răspunsul stupefiant pe care conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului l-a dat la acuzele formulate de unul dintre profesorii care au corectat anul acesta la examenul de bacalaurea