O carte zguduitoare Nu e rostul acestei rubrici sa consemneze aparitiile editoriale. Voi face totusi o exceptie, pentru ca si cartea despre care va fi vorba mai jos este in toate privintele exceptionala. Intai prin obiectul ei, apoi prin aleasa calitate a scriiturii si, nu in ultimul rand, prin conditiile grafice. Intitulata "Petru Caraman - destinul carturarului", ea ii apartine profesorului Ion H. Ciubotaru si a aparut de curand la Editura Universitatii "Al. I. Cuza". Un volum masiv, de peste 600 de pagini format academic, consacrat de un reputat etnolog unuia dintre reprezentantii ca si legendari ai etnologiei romane.

Intemeiata pe atenta cercetare a arhivelor publice si a arhivei familiei, aceasta - pe cat stiu - prima biografie amanuntita a savantului impiedicat de vremuri si in special de oameni sa-si urmeze destinul (adica sa le impartaseasca studentilor vastele-i cunostinte, sa-si duca la bun sfarsit proiectele si, bineinteles, sa le publice) s-ar cuveni citita de cat mai multi. Poate nu atat pentru a afla cum si de catre cine a fost haituit invatatul in a doua jumatate a vietii, ce privatiuni si umilinte a trebuit sa indure (desi e bine ca asemenea fapte - trecute de obicei exclusiv in seama regimului politic si a aparatului sau de represiune, uitand prea usor ca regimurile si institutiile lor lucreaza prin oameni, adeseori din imediata apropiere a victimelor - sa fie tinute minte), cat pentru a se impartasi din lectia de demnitate a acestuia. Caci rareori demnitatea umana a iesit mai dreapta dintr-o astfel de incercare decat in cazul profesorului Petru Caraman. Anii din urma ne-au oferit cu asupra de masura intristatorul spectacol al "retusarii" autobiografiilor, menite a face din atatia insi recunoscuti tocmai prin absenta naturala a coloanei vertebrale monumente de verticalitate. Nesfiirea lor a mers inca mai departe, obraznicindu-se