Cu aceasta editie secunda, Adi Afteni, directorul Festivalului de Teatru EuroArt, si-a onorat cu brio promisiunile facute la prima editie-pilot. Il felicit din toata inima si ma bucur sa pot constata ca, iata, pana si la Iasi se poate iesi din amorteala genetica daca exista energie si buna credinta.
De data asta, intre 19 si 25 mai, timp de o saptamana, iesenii au putut urmari cate trei spectacole pe zi. De fapt, ca sa fiu scrupulos, trupa Teatrului "Metropolis" a absentat. Prin urmare, daca trag linie, adun 20 de spectacole. Toate, fara nici o exceptie, jucate cu salile pline pana la refuz. Ba, la ultimele reprezentatii au ramas destui pe dinafara. Semn ca la Iasi se resimte lipsa de inspiratie, veche de ani buni, a conducerii Nationalului, in diferitele ei variante.
Oferta a fost, cum e firesc in cazul unui Festival care deja se impune, variata: de la trupe studentesti (de pe langa facultatile de profil din Cluj, Chisinau, Craiova, Iasi, Bucuresti, Targu-Mures), la trupele independente (Compania de Teatru D'AYA, Teatrul ACT, Teatrul Luni de la Green Hours si, surpriza, Teatrul ApARTE din Moscova) si, in fine, apreciatele spectacole ale unor mari branduri: Nottara, dar si Nationalele din Iasi, Craiova, Botosani, Oradea. Cum nu pot discuta prea multe spectacole in acest spatiu, am sa fac un top personal.
Pe locul I - spectacolul celor de la Nottara, Variatiuni enigmatice, in regia lui Claudiu Goga, in care Mircea Diaconu si, mai ales, Alexandru Repan si-au onorat pe deplin renumele. Piesa lui Eric Emmanuel Schmitt aduce fata in fata doi barbati care aparent nu au nimic in comun: un mare scriitor, unanim admirat, laureat al Nobelului si un modest ziarist provincial, care doreste un interviu. Cinismul scriitorului se dizolva treptat, pe masura ce o poveste dramatica iese la iveala: marea lui iubire pentru o femeie pe care a parasit-o tocmai pent
