Este recomandarea pe care ne-o fac cei 12 artisti ai penelului reuniti anul trecut - intre ape, dealuri domoale, vestigii botanice, geologice si arheologice - la un stagiu estival de acuarelistica. Un simpozion de anvergura nationala initiat de pictorul scenograf si muzeologul Gheorghe Andreescu, dar patronat cu pasionat entuziasm de Muzeul de Arta Vizuala (prin participarea nemijlocita a directorului sau, Dan Basarab Nanu) si de Institutul de Cercetari Eco-muzeale Tulcea.
Aceasta din urma institutie pune la dispozitia participantilor, pe langa o serie de materiale de lucru trebuitoare si una dintre bazele sale, situata in feerica zona a Nordului dobrogean, la locul numit Celic-Dere, unde se afla si o sfanta si patriarhala manastire, din proximitatea Lacului Razelm si a Capului stancos Dolosman. In curand, acolo urmeaza sa-si inceapa "saptamana inspirata" cea de a sasea serie anuala de artisti, ce si-au propus sa reanime interesul pentru pictura in culori de apa si in "plain air". Cazuta pe nedrept in desuetudine, pictura cu acuarele a facut epoca pana prin anii 1970-1980, dupa care a fost considerata apanajul exclusiv al neofitilor in domeniu, al copiilor si al exercitiului cu caracter didactic. Multi dintre maestrii inveterati ai penelului au practicat acuarela cu respectul cuvenit pana in stadiile finale ale carierei lor. Au abordat aceasta eleganta si subtila tehnica si ca exercitiu de virtuozitate, dar si ca notatie a starilor poetice, directe, spontane, ebosand in preludiul unor mari compozitii picturale. Ma gandesc la Pallady, Iser, Darascu, Lucian Grigorescu, Catargi, Tonitza, altii, din generatiile ulterioare, pictand in acuarela si in ziua de azi: C. Gavenea, Iulia Halaucescu, Popescu-Negreni, Tr. Bradean, Ion Murariu, Silvia Cambir...
Si-au facut aparitia chiar grupari, ce-si propun programatic o "restauratie" a acuarelisticii in "regatu
