Atît aş vrea: un înger ce-mi şopteşte
Că lucrurile-s coapte în amurg.
Iau cana-n mînă, roua-n ea musteşte,
Perdelele în ciucuri fragezi curg,
Dulapul poartă-n rafturi omizi crude
Ce bat mătasea în mătănii moi,
Desprins de fluturi, sufletul s-aude
Cum pîlpîie nedumerit apoi;
Şi iar adorm, în aşternut cu vîntul,
Izvoare tolonite albe-n prund;
Atît aş vrea: un înger, să-l ascund
De oameni cu cuvîntul.... Atît aş vrea: un înger ce-mi şopteşte
Că lucrurile-s coapte în amurg.
Iau cana-n mînă, roua-n ea musteşte,
Perdelele în ciucuri fragezi curg,
Dulapul poartă-n rafturi omizi crude
Ce bat mătasea în mătănii moi,
Desprins de fluturi, sufletul s-aude
Cum pîlpîie nedumerit apoi;
Şi iar adorm, în aşternut cu vîntul,
Izvoare tolonite albe-n prund;
Atît aş vrea: un înger, să-l ascund
De oameni cu cuvîntul....