- Social - nr. 130 / 4 Iulie, 2008 Inainte de 1989, Ziua Nationala a Romaniei, 23 August, dincolo de defilari etc., era un prilej fericit de a se iesi la iarba verde, pentru ca, dincolo de sentimente patriotice, romanii auzeau sfarait de mici si fripturi la gratar, si susur de bere turnata in pahare. Ziua libera primita de popor pentru Ziua Nationala era valorificata la maxim. Ziua Nationala devenise o zi de serbare campeneasca, in caldura, cel mai adesea, torida a lunii august la sfarsit de vara. Regretul multora a fost apoi ca Zi Nationala a fost declarata ziua de 1 decembrie. Zi, de cele mai multe ori, friguroasa, mohorata, greu de scos omul in strada. Nici micii, nici vinul cald nu sunt la fel de tentante ca masa la iarba verde. Au fost voci care au cerut chiar schimbarea datei Zilei Nationale, cu o alta, in "sezon", sa poata romanul nostru sa petreaca. Caci la petreceri suntem neintrecuti. Ca si la initiative de a mai tot face cate o zi de sarbatoare dintr-o zi lucratoare. Mai ales sunt invocate zile cu semnificatie religioasa, dar se uita repede de astfel de semnificatii si se ajunge tot la "campia verde-ntinsa", la "plaja", la "cote inzapezite", orice, numai sa fie zile libere si sa se mai puna de-un chef. Am prins, intr-un an, o Zi Nationala, 4 iulie, la americani. Tot vara, cu conditii bune pentru iesit la picnic. Si americanii se stiu distra, si ei sarbatoresc la… iarba verde. Un mic detaliu, insa. Care face diferenta. De aceea americanii nu pot fi romani si romanii americani. Inainte de a pleca la picnic, familia de ziaristi din Emaus, Pennsilvanya, care m-a "integrat" in sanul ei pentru o saptamana, a avut o mica manifestare patriotica. In curtea casei lor. Pe ritmurile Imnului de stat, americanii mei au inaltat un drapel nou pe catargul din curtea casei. Intreg ritualul nu era pentru mine. Era pentru ei si-l faceau cu religiozitate in fiecare an. La tem