Daca stiti de la Caragiale povestea, dona o sa va placa si mai mult, iar daca nu o stiti cred ca o veti indragi de-acum inainte. Asadar, un evreu l-a rugat pe prietenul sau care mergea catre Ierusalim sa-i duca unui frate ce locuia acolo un sac cu haine vechi, ramase de la raposatul taica-sau. Pe corabie, simtind miros frumos de saratura, amicul a inteles repede ca duce in sac nu haine, ci pastrama trufanda. A deschis sacul si, cum calatoria se prelungea din lipsa de vant, a gustat pastrama si incet-incet, a mancat-o toata. La intoarcere, dupa ce nu mai trecuse cu sacul gol pe la destinatar, i-a marturisit evreului ca ii consumase trufandaua si s-a oferit s-o plateasca. Dar cum s-o poata plati? Carnea fusese a tatalui aceluia, Leiba Grosu, ce-si dorise sa fie inhumat in pamantul sfant si pentru care fiul nechibzuit alesese acest mijloc de conservare si transport. Ajunsi la judecata, unul acuzand canibalismul, celalalt ca fusese pus in situatia de a consuma carne umana, mancatorul de pastrama i-a explicat judecatorului:
- Pe corabie juca o partida de bridge cu alti calatori si ajunsese la dona de mai sus. Licitatia a ajuns fara graba si interventie adversa la 6 cupe pe care omul nostru, in Sud, a trebuit sa le joace cu atac de 4 de caro din Vest. Desi ii lipseau trei regi, a explicat el, nu era exclus sa realizeze contractul. A luat atacul cu Asul si a taiat un alt caro pe masa. A jucat pica spre mana iar, Est a pus opt. Intelegand ca Riga e la Vest, declarantul a pus noua si a lasat levata decarului.
Planul era bun: pe retur de atu, daca Vest acopera cu Dama, majoreaza picile. Daca o lasa, dupa taiuri in cruce de caro si pica, Sud trage atuul si ajunge la picile mari pe As de trefla. Daca insa Vest revine caro si nu atu, declarantul taie, scoate atuurile si joaca Dama de pica. Vest o va lasa si apoi va fi schizat prin tragerea atuurilor in pica si tr