"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui

Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Mergem prin inima Parcului Naţional Ceahlău. Intrăm prin Durău, pe un drum auto forestier aproape impracticabil. După nici un kilometru, în stînga şi în dreapta drumului se aliniază grămezi de copaci tăiaţi, ce aşteaptă să fie duşi spre gater. Din loc în loc, breşe, crevase deschise în masa compactă de copaci, brazde trase de şenilele buldozerului. "Priviţi, spune ghidul nostru, un bun cunoscător al pădurii, aici au săpat fără nici un drept, fără aprobare sau planificare silvică aşa-numite drumuri forestiere. Pe aici sînt coborîţi buştenii. Nimeni nu poate şti cîţi copaci au fost tăiaţi de pe fiecare din aceste drumuri, pentru că buldozerul scoate şi rădăcinile. Vreţi să aflaţi cît valorează lemnul din grămăjoara asta scoasă la marginea drumului? Calculaţi: avem zece brazi, fiecare cam de opt metri cubi, aşadar optzeci de metri cubi ori două milioane, iată o sută şaizeci de milioane numai grămăjoara asta…"

MĂCEL. Călătoria seamănă cu un slalom printre cadavre de brazi, pînă cînd, ajunşi în locul numit "La scaune", perspectivele se deschid brusc. Nici un copac nu ne mai împiedică privirea. Sus se vede Ceahlăul, jos se văd buturugile. Mii de buturugi. Zeci de hectare de buturugi. Asta înseamnă cîteva mii de metri cubi de lemn, adică miliarde de lei beneficiu. Zona "La Scaune" face parte din aria de protecţie specială. Are şi valoare arheologică, fiindcă "La Scaune" s-au găsit vestigii din Paleolitic. "Vedeţi undeva o pancartă care să vă spună ceva despre asta?" ne întreabă ghidul. Am fost prin alte ţări un