N-a mai ramas nimic din reforma pe care Mircea Geoana se angajase s-o infaptuiasca in PSD, cind a fost ales presedinte al partidului. Atunci, la inceputul anului 2005, el a reusit, cu sprijinul grupului de la Cluj, sa-i puna la colt pe toti cei care au patat imaginea social-democratiei din Romania. Iliescu, Nastase, Mitrea, si altii asemenea lor au intrat, astfel, intr-un con de umbra o buna bucata de vreme. Din pacate, Mircea Geoana a dat friu liber unui soi de democratie interna care l-a subjugat in final tocmai pe el. Mai precis, Geoana s-a lasat, incet, incet, incalecat de liderii filialelor, Vanghelie fiind exemplul cel mai concludent. Apoi, tot treptat, au revenit in prim plan, Iliescu, Nastase, Mitrea, Hrebenciuc, iar acum, cind marii baroni ai PSD au cistigat prin acel vot uninominal ciung o multime din judetele tarii, Geoana s-a trezit practic inconjurat. Si ca sa fie tacimul complet, la Comitetul Executiv de la finele saptaminii trecute baroni de talia lui Mazare, Constantinescu, Oprisan nu s-au lasat pina n-au batut in cuie decizia de dizovare a conducerilor organizatiilor PSD din Ardeal, pe motiv de rezultate slabe. Sigur, decizia finala o va lua Consiliul National al PSD, dar chiar daca va scapa de dizolvare, grupul de la Cluj a fost terfelit, nedrept dupa parerea mea, fara ca Mircea Geoana sa schiteze macar un gest de sustinere. Jalnic acest Geoana, care cu diplomatia-i caracteristica, pe care as incadra-o mai degraba la capitolul slabiciuni, a inregistrat infringere dupa infringere in fata dinozaurilor din partid. Ultimul moment jenant pentru liderul PSD s-a consumat la alegerile locale prin aceea ca omul lui Iliescu, Sorin Oprescu, a reusit sa cistige Primaria Capitalei, ca independent, in vreme ce Cristian Diaconescu, cel sustinut de Geoana si ai sai, s-a clasat abia pe locul al treilea, mult sub partid. Mai trist este ca toata aceasta restauratie di