In luna mai 1906, Raymund Netzhammer, arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti, intreprindea o calatorie la comunitatile din Dobrogea, pentru confirmarea statutului sau in mai multe parohii. Cifrele date in Jurnalul prelatului la data de 19 mai 1906 reprezinta un martor real si pretios statistic al cresterii comunitatilor respective. In acest sens, ele sunt si documente ale istoriei Dobrogei dupa 1878.

Inainte de a trece in Dobrogea cu vaporul la Macin, numarul de confirmari de la Braila era de 183, de la Iacobdeal de 94, de la Tulcea de 27, Malcoci 115, Cataloi 83, Sulina 32, Constanta 68, Mangea Punar (azi Schitu) 63, Caramurat (azi M. Kogalniceanu, jud. Constanta) 64, Culelia 48. Reamintim aici ca sensul "confirmarii" (din latinescul "confirmatio") este, la catolici, ritualul oficiat pentru prima impartasanie. Insotindu-l pe predecesorul sau in scaun, Franz Xaver von Hornstein, Netzhammer mai vizitase unele dintre acele localitati in 1902. Mersese atunci la Braila, Tulcea, Malcoci, Sulina, Caramurat si Culelia, in ultimele doua pentru confirmare, respectiv sfintirea unui altar. Cu acelasi prilej, vazuse pentru prima data colonia italiana de la Iacobdeal, unde pietrarii italieni erau angajati in exploatarea carierei de granit.

Urmasi ai acestora mai lucrau in anii '60-'70 ai secolului XX in echipe specializate pentru restaurari, coordonate de Directia Monumentelor Istorice. S-au risipit atunci cand aceasta institutie, una dintre cele mai vechi din Europa, a fost desfiintata printr-un decret din toamna anului 1977.

In descrierile calatoriilor sale, arhiepiscopul aduce deseori amanunte extrem de bogate in informatii, inclusiv de interes culinar. Totodata, el numeste specificul etnic majoritar al comunitatilor vizitate. Astfel, dupa satul german Malcoci, a urmat specificul international de la Sulina, aspect valabil in parte si pentru Const