Bianca Predoi e arhitect, pictor, prozator, scenograf si dramaturg. Cea mai cunoscuta lucrare arhitecturala a ei e legata de lantul de librarii Carturesti. O editura al carei nume nu-l zice ii va publica, in curand, un roman despre India. Cigars este primul ciclu de picturi prin care si plasticiana Bianca Predoi isi face intrarea in corpul uman.
- De unde sincretismul care te defineste?
- Poate pentru ca sunt jewish. Existand puternic in mine nota de Orient, n-am cum sa fiu foarte radicala, foarte nationalista, foarte alba, foarte neagra, foarte ariana. Cred ca e pur si simplu ceva care deriva din complexitatea umanitatii, sa poti sa faci link-uri. Altfel nu ma pot exprima. Sau ar putea fi o mare incapacitate amatoriceasca, pentru mine existand o mare diferenta intre amatorism si diletantism. Amatorismul e amatorism, dar diletantismul e un pic altfel, etimologic vorbind - tine de "delectare", de placerea cu care iti faci treaba. Confucius spunea ca acela caruia ajunge sa-i placa ceea ce face nu va lucra niciodata. Iar eu nu sunt o proletcultista, dimpotriva, sunt o hedonista convinsa. Nu am nimic in comun cu damblalele feministelor care isi doresc sa lucreze.
- In care dintre domeniile pe care le abordezi te simti cel mai creativa?
- Mi-e imposibil sa-ti spun. Asa cum respiri, asa cum dormi, asa cum ai viata in tine - te exprimi. Si o fac din necesitate, nu pentru terapie.
- Cum te organizezi intre toate astea?
- Pe etape, fiindca sunt ingrozitor de nedistributiva.
- In ce etapa esti acum?
- Acum fac trei lucruri diferite...
- Deci se pare ca totusi se intalnesc, cel putin din cand in cand, cateva dintre ele.
- Am terminat de scris un scenariu si, ca intotdeauna cand inchei cate o treaba, am intrat intr-o depresie ingrozitoare; dar am ajuns sa ma cunosc si nu ma mai sperii din pricina asta. Te golesti
